Din revista Revista HOFIGAL - Natura si Sanatate Nr. 23 , numarul 23 din 20 7, 2010
Procesul îmbătrânirii este din ce în ce mai mult obiectul studiilor ultimilor decenii. Acest proces, fapt recunoscut unanim, începe odată cu înfruntarea factorilor perturbatori ai funcţiilor organismului. Amintim descoperirea rolului antioxidanţilor şi al radicalilor liberi, descoperirea proceselor de formare celulară şi rolul grăsimilor omega 3 şi omega 6, descoperirea structurii creierului şi rolul unor substanţe în funcţionarea acestuia, intoleranţa organismul uman faţă de substanţele chimice (fie ele şi imitaţii ale naturii), modurile de deteriorare progresivă a funcţiilor celulare odată cu vârsta. Lumea începe să creadă în perspectiva unui elixir al tinereţii.
Adevărul este că oamenii de ştiinţă au identificat în natură zeci de substanţe care atacă chiar esenţa îmbătrânirii, încetinind şi chiar inversând procesul deteriorării. Cu toate că avem acces la aceste elixiruri nu le folosim, ba mai mult, le minimalizăm sau chiar le desconsiderăm. Conştientizarea este o problemă de înţelegere organizatorică şi este în mâna celor ce conduc destine.
Am discutat pe parcursul timpului de rolul vitaminelor (lipo şi hidrosolubile), despre micro şi macroelemente, despre uimitorul rol al Coenzimei Q10, rolul unor plante în viaţa noastră, obiectul unor noi ştiinţe ca: aromaterapia, gemoterapia şi enzimologia.
Doresc în acest număr să clarificăm ideea care se vehiculează excesiv în mass media: ROLUL GRĂSIMILOR PENTRU ORGANISMUL UMAN.
Această temă se mediatizează foarte mult cu scopul de a face populaţia să înţeleagă imensa eroare de a blama în ansamblu grăsimea în alimentaţie.
Am mai arătat că se poate vorbi clar despre două categorii de grăsimi: unele care provoacă boli de inimă şi nu numai şi altele care pot să reducă riscurile unor astfel de afecţiuni şi chiar să prevină sau să trateze o serie de boli cum ar fi: artritele, depresia, diabetul.
Unele grăsimi (lipide) suprimă inflamaţia, altele o dezvoltă şi o întreţin, după cum unele lipide măresc nivelul de colesterol, altele îl reduc sau rigidizează membranele celulare sau le permeabilizează.
Grăsimile esenţiale sunt strict necesare pentru o sănătate optimă; acestea fiind uleiurile ce conţin acizi omega 3 şi omega 6, cu rol deosebit în păstrarea şi întărirea imunităţii.
Rolul acizilor graşi esenţiali la nivelul corpului uman – al creierului în mod special – poate fi bine înţeles prin impactul lor asupra sănătăţii şi al bolilor, indiferent de vârstă, dar mai ales la femeile însărcinate, cu efect şi asupra fătului.
Problema colesterolului şi rolul grăsimilor nu poate fi ignorată deoarece reprezintă cauza principală a bolilor de inimă. Problema există, dar are la bază grăsimile nesaturate cu una, două sau trei duble legături conjugate – numite şi “grăsimi rele”.
Acizii graşi se împart în două categorii: esenţiali şi neesenţiali (pe cei esenţiali nu îi produce organismul).
Ultimile cercetări arată că grăsimile polinesaturate din clasa omega 3 reduc riscul infarctelor şi protejează împotriva morţii subite.
De asemenea, pot să apere organismul împotriva artritelor, diabetului şi a unor boli psihice. Acizii graşi omega 3 sunt elemente nutritive vitale care controlează producţia de energie din fiecare celulă, alături de coenzima Q10. S-a demonstrat că aceştia sunt transformaţi în organism în nenumărate molecule mesagere, esenţiale în mai multe funcţii fiziologice.
Acizii graşi esenţiali ce intră în procesul de formare a membranelor celulare asigură permeabilitatea acestora faţă de substanţele necesare, restabilind mobilitatea şi funcţionalitatea receptorilor de membrană şi a canalelor ionice.
În ultimul timp se demonstrează că aşa cum rezervele de calciu şi vitamina C trebuiesc alimentate permanent şi cei mai mulţi acizi polinesaturaţi trebuiesc consumaţi regulat, ca o componentă a dietei noastre, pentru a fi sănătoşi.
Multă vreme nutriţioniştii au crezut că grăsimile polinesaturate sunt produse de organismul nostru. Studiile care au urmat au determinat gruparea grăsimilor polinesaturate în categoria elementelor nutritive esenţiale (EFA) şi necesare pentru supravieţuire, care NU sunt produse de organism.
Aceştia se împart în două categorii principale: acizi graşi omega 3 şi omega 6. Studii recente arată că deficitul de omega 3 poate sta la baza a numeroase probleme de sănătate atât la adulţi cât şi la copii şi mai ales la femeile care au născut (depresii postnatale).
Consecinţele deficitului de omega 3 asupra sănătăţii creierului sunt profunde şi se manifestă în întreg ciclul vieţii umane. Acestea sunt resimţite în mod special de femei în timpul sarcinii deoarece naşterea prematură şi complicaţiile neurologice ale fătului pot fi cauzate de deficitul de omega 3.
Copiii hrăniţi cu biberonul sau născuţi de mame cu deficit de omega 3 vor avea probleme şi o dezvoltare deficitară. De asemenea, copiii privaţi de acizi omega 3 pot avea abilităţi mai reduse în ceea ce priveşte atenţia şi comportamentul impulsiv, pot să prezinte un risc mai mare de depresie. Adolescenţii şi adulţii cu deficit de omega 3 au înclinaţii spre ostilitate şi violenţă. La persoanele vâstnice deficitul la nivelul creierului duce la un risc mai mare de accidente vasculare cerebrale, probleme de memorie sau demenţă.
Indivizii de orice vârstă care nu au o cantitate anume de acizi graşi omega 3 pot să prezinte un risc considerabil în ceea ce priveşte depresia, tulburarea bipolară sau alte probleme psihice.
Că există un echilibru în natură nimeni nu se mai îndoieşte: „Natura nu minte niciodată” – Mihai Eminescu.
Un exemplu al acestei expresii ar fi legătura biochimică strânsă dintre cele două grupuri de acizi graşi esenţiali omega 3 şi omega 6, care nu sunt sintetizaţi de organismul uman. Aceştia sunt sintetizaţi însă de plante.
Obţinem acizi graşi omega 6 în uleiuri din seminţe de floarea soarelui, de porumb, măsline, şofran, rapiţă etc.
Studiile moderne asociază deficitul de acizi graşi omega 3 cu ratele crescânde ale bolilor de inimă. De asemenea, sunt cercetări care arată clar că deficitul de omega 3 duce la depresie şi tulburări bipolare. Sunt demonstrate reacţiile la stres şi violenţă atunci când deficitul de omega 3 este prezent mereu în alimentaţie. Deficitul de atenţie este si el legat de lipsa de omega 3, ceea ce ne indică faptul că un copil care nu poate fi atent, nu se bate ci „se alimentează” cu omega 3.
Dovezile actuale ne arată că şi schizofrenia poate fi tratată prin uleiuri cu omega 3. Memoria şi învăţarea nu pot fi despărţite de omega 3; sunt ţări în care, în sesiunile de examene, studenţii consumă permanent 3-5g/zi ulei de peşte sau alte uleiuri cu omega 3.
Noi am produs un ulei vegetal cu raportul ideal omega 6:omega 3 = 3:1, format din ulei de seminţe de cânepă, ulei din Nigela sativa şi nu numai.
Iată caracteristicile acestor uleiuri:
a) ULEI DE IN; se obţine prin presarea seminţelor de in (Linum usitatissimum)
Compoziţie chimică
Seminţele conţin ulei sicativ (37-43%) cu indice de iod 168-192, substanţe proteice (23-24%), substanţe extractive neazotate (22% ), celuloză (5,5 -8,8 %), substanţe minerale (3,5- 3,8%). Turtele rămase după extragerea uleiului conţin proteine (35%), grăsimi (3- 6%), săruri minerale.
Seminţele de in au aplicaţii terapeutice în medicina umană şi veterinară. Sunt utilizate ca laxativ, purgativ, emolient, antiseptic şi calmant.
Uleiul de in conţine de 2 ori mai mulţi acizi graşi omega 3 decât uleiul de peşte şi un amestec de acizi esenţiali omega 6 şi omega 9. Aceştia au un rol important în refacerea celulară, fiind utili în diverse afecţiuni. Proteina din uleiul de seminţe de in este uşor digerabilă şi conţine toţi aminoacizii necesari organismului.
Uleiul de in conţine lignani, care au proprietăţi antivirale, antibacteriene, antiparazitare, antitumorale. Conţine lecitină şi este deosebit de eficient în reglarea tranzitului intestinal. Are acţiune antiinflamatoare, cardioprotectoare şi de reducere a grăsimii din sânge.
Este indicat în afecţiuni bacteriene, în afecţiuni cardiace, în tulburări de tranzit intestinal. Este deosebit de eficient în reducerea colesterolului rău din organism.
b) ULEI DE CÂNEPĂ; se obţine prin presarea seminţelor de cânepă (Cannabis sativa)
Compoziţie chimică
Semintele de cânepă conţin grăsimi (33%), proteine (27,12%), substanţe extractive neazotate (20,23%), celuloză brută (11,30%), apă (7,25%), cenuşă (4,07%).
Uleiul din seminţe de cânepă, presat la rece, conţine Omega 6 şi Omega 3 în raportul optim de 3:1, perfect pentru nevoile metabolismului uman.
Omega 3 menţine sănătatea cardiovasculară. Nu poate fi sintetizat de organism. Studiile sugerează că un consum constant de Omega 3 are o influenţă pozitivă asupra sănătăţii cardiovasculare. Populaţiile cu un consum mare de acizi graşi Omega 3 sunt relativ protejate în faţa bolilor cardiovasculare şi a evenimentelor fatale datorate lor. S-a demonstrat că japonezii sau grecii, pe lângă influenţele benefice ale stilului de viaţă, au o rată scăzută a evenimentelor cardiovasculare şi datorită consumului apropiat de raportul optim pentru acizii graşi nesaturaţi Omega 3 / Omega 6.
Acizii Omega 3 au un rol hipotensiv moderat. Mecanismele posibile prin care acizii graşi Omega 3 ar putea reduce riscul cardiovascular sunt: scăderea trigliceridelor, reducerea expresiei unor molecule sanguine care influenţează leucocitele (molecule de adeziune), au rol antiinflamator, promovează relaxarea vaselor sanguine prin mecanisme intime precis demonstrate. De asemenea, au rol hipotensor moderat şi nu în ultimul rând, de observă că o placă ateromatoasă deja existentă are o creştere întârziată. Acizii graşi nesaturaţi scad LDL- colesterolul (colesterolul “rău”) când înlocuiesc în dietă acizii graşi saturaţi.
Acizii Omega 3 şi Omega 6 reduc activ nivelul colesterolului, sunt o sursă consistentă de clorofilă, constituie o rezervă considerabilă de fitosteroli şi fosfolipide, au un conţinut substanţial de Vitamina E (100-150 mg/100g), nu conţin acizi graşi trans.
Uleiul de cânepă are cel mai înalt conţinut de grăsimi polinesaturate dintre toate uleiurile vegetale. Este indicat în reducerea colesterolului rău din sânge, reducerea tensiunii arteriale, menţine o inimă sănătoasă. Ajută la menţinerea sănătăţii şi elasticităţii membranelor celulare, mai ales a celulelor nervoase, poate întări sistemul imunitar slăbit. Are proprietăţi antiinflamatoare şi poate ameliora simptomele dermatitelor atopice.
c) ULEI DE NEGRILICĂ; se obţine prin presarea seminţelor de negrilică (Nigella sativa)
Compoziţie chimică
Seminţele de negrilică conţin: trigliceride, uleiuri volatile (1%), protide, amidon. Uleiul volatil este format din diferite terpene. S-au izolat din compoziţia acestuia un compus specific carbonilat numit nigelonă şi o chinonă (timochinonă). De asemenea, conţine un compus triterpenoidic (hederagenina).
Nigelona este substanţă care imprimă seminţelor de negrilică proprietăţi antihistaminice, diminuând spasmele bronhiale şi laringiene de natură autoimună, specifice astmului. Graţie nigelonei dar şi timochinonei, se mai utilizează ca tonic aperitiv, emenagog, vermifug, carminativ, bronhodilatator, vasodilatator cerebral, antitumoral, antiplegic, galactogog.
Seminţele de negrilică combat viermii intestinali, în special limbricii şi teniile, meteorismul, anorexia, bronşita, alergia, astmul bronşic, migrena, colicile intestinale şi bolile eruptive ale pielii. Mai prezintă de asemenea efecte afrodiziace. În plus, seminţele de negrilică posedă proprietatea de a stimula apariţia fluxurilor menstruale întârziate, precum şi lactaţia la lăuze. Ca adjuvant, preparatele pe bază de seminţe de negrilică se administrează pacienţilor ce au suferit paralizii.
În industria alimentară se folosesc seminţele de negrilică pentru condimentarea brânzeturilor. Făina de negrilică adăugată în făina de grâu se foloseşte la fabricarea biscuiţilor şi în patiserie. Aceste seminţe se pot utiliza în scopuri condimentare (de aromatizare) şi în condiţii casnice, însă este necesară prăjirea lor prealabilă, pentru a se distruge toxinele. În doze de 90-270 seminţe pe zi (0,8 -1,6 g ) s-au dovedit a fi relativ toxice. Din cauza toxicităţii, aceste seminţe nu se administrează în cazul copiilor. Deoarece principiile active din seminţe stimulează contracţiile uterului, negrilica este contraindicată în sarcină.
d) ULEI VOLATIL DE SALVIE se obţine din frunzele de salvie (Salviae officinalis)
Compoziţie chimică
Planta conţine ulei eteric (0,385- 2,54%) în frunzele uscate, 0.38% în cele verzi, sitosterol (0,24%), stigmasterol, compuşi parafinici (0,31%), flavone (1,66 – 1,92%), reprezentate prin derivaţi de luteonină şi apigenină, liberi sau glicozaţi, taninuri (13,79% p.u.), care în timpul uscării se transformă în flobafene, acid rozmarinic (2%), acizii cafeic, clorogenic, p- cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric, vitamina B1, acid nicotinic, vitamina C, enzime (fenolaze, peroxidaze, oxidoreductaze, biciclio-monoterpenol-dehidrogenaza), răşină, lipide, glucide, o saponină, un fitoncid cu acţiune bactericidă, substanţe minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Yn, B, Cu, Mo.
Uleiul eteric conţine hidrocarburi terpenice (pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, ocimen, allocimen, cimen, terpinolen, tujen, tujan, triciclen, cubeben, copaen, bourbonen, gurjumen, cariofilen, izocariofilen, humulen, cadinen, calamenen) şi compuşi oxigenaţi (borneol, terpineol, linalol, sabinol, viridifloral, tujonă, camfor, aldehidă acetică, aldehidă izovalerianică, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de sabinil). Se apreciază că uleiul, procentual, este constituit din 35% hidrocarburi terpenice şi sesquiterpenice, 50% cetone, 12% alcooli, 3% esteri.
Frunzele plantei se folosesc drept condiment în preparatele culinare.
Principiile active au utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară cultă şi tradiţională.
Principiile active au acţiune coleretică, carminativă, antiseptică, antispastică, astringentă, antisudorală, antiflogistică, uşor hipoglicemiantă, cicatrizantă.
Stimulează secreţia bilei de către celulele hepatice, favorizează eliminarea gazelor din intestin; participă activ la distrugerea microorganismelor; diminuează sau înlătură spasmele muşchilor netezi, are acţiune hemostatică locală prin precipitarea proteinelor, contractă capilarele şi diminuează secreţiile, diminuează transpiraţia, diminuează inflamaţiile, limitează procesul de secreţie lactată, scade uşor tensiunea arterială, favorizează procesul de epitelizare şi vindecare a pielii.
Este indicat în afecţiunile cronice ale căilor biliare, pentru oprirea transpiraţiei nocturne la cei bolnavi de tuberculoză, în inflamaţiile gastrointestinale urmate de balonări, în bolile de ficat pentru a mări secreţia de bilă, în menstruaţii neregulate, diabet, circulaţia defectuoasă a sângelui, bronşite cronice, dischinezii, varice, nervozitate, reumatism, vaginită atrofică, micşorarea secreţiei de lapte la femeile care alăptează.
Pentru femeile care alăptează este indicat să se respecte dozele deoarece există riscul de avort în cazul folosirii fără recomandarea specialistului.
Iată de ce produsul natural Omega-3 & Omega-6 Vegetal are utilizări cu rezultate spectaculoase în bolile de top ale românilor: boli cardiace, hepatice, ale sistemului nervos, în formarea şi stabilitatea psihică atât de necesară în zilele noastre.
Compararea acestuia cu medicamentele de sinteză, atât ca efect cât şi ca preţ, vă rog să o faceţi fiecare dintre dumneavoastră!
Să nu uitaţi de PREVENŢIE, pe care o puteţi face prin sfaturi bune pentru cei tineri. Poate acum înţelegem ce doresc să spună autorii cărţii „STUDIUL CHINA. CEL MAI COMPLET GHID DE STUDIU ASUPRA NUTRIŢIEI” - T. Colin Campbell şi Thomas Campbell II - Cap. 17 „Sănătatea cui e protejată prin marea medicină”
«Dependenţi de medicamente
John a atins o altă zonă importantă în care profesia medicală îşi pierduse credibilitatea: legăturile ei cu Industria de medicamente. Educaţia medicală şi companiile de medicamente trăiesc în concubinaj, şi asta se întâmplă de o bună bucată de vreme. John ne-a vorbit despre gravitatea problemei şi felul în care fusese corupt sistemul educaţional. Iată ce a spus:
Problema medicilor porneşte de la educaţia lor. Întregul sistem este plătit de către industria de medicamente, de la educaţie până la cercetare.
Industria de medicamente a cumpărat creierul profesiei medicale. Acest lucru începe chiar în ziua în care păşeşti în şcoala medicală. Pe tot parcursul instruirii medicale, absolut totul este suportat de către industria de medicamente.
John nu este singurul care critică felul în care sistemul medical a bătut palma cu industria de medicamente. Mulţi oameni de ştiinţă de renume au publicat observaţii dure care arată cât de corupt a devenit sistemul. Printre observaţiile comune se numără:
Industria de medicamente se bagă pe sub pielea studenţilor la medicină cu daruri ce cuprind mese, distracţii şi călătorii; evenimente educaţionale, inclusiv prelegeri, care sunt de fapt reclame la medicamente; şi conferinţe care includ ca vorbitori purtători de cuvânt ai industriei medicamentelor.
Studenţii care termină medicina (medici rezidenţi) cât şi alţi medici îşi schimbă prescripţiile medicale în funcţie de informaţiile furnizate de cei ce vând medicamentele, chiar dacă se ştie că aceste informaţii sunt ,,exagerat de pozitive şi formulele prescrise sunt mai puţin benefice în final”.
Medicina de cercetare şi cea academică nu fac altceva decât să execute comenzile industriei farmaceutice. Acest lucru poate avea loc deoarece: companiile de medicamente, şi nu cercetătorii, sunt cele care proiectează cercetarea, ceea ce permite companiei să „măsluiască” studiul; cercetătorii pot avea un interes financiar direct în compania de medicamente ale căror produse le studiază; compania de medicamente poate fi responsabilă cu colectarea şi compararea datelor, iar apoi poate îngădui cercetătorilor să vadă doar anumite date; compania de medicamente îşi poate aroga dreptul de veto legat de publicarea descoperirilor şi poate avea drepturi editoriale asupra oricăror publicaţii ştiinţifice ce rezultă din cercetare; compania de medicamente poate angaja o firmă de comunicare care să scrie articole ştiinţifice şi apoi să găsească cercetători care doresc să-şi ataşeze numele ca autori ai referatelor respective după ce acestea au fost deja scrise.
Principalele reviste ştiinţifice s-au transformat în nimic mai mult decât vehicule de marketing pentru companiile de medicamente. Principalele reviste medicale îşi obţin veniturile în special din publicitatea ce se face medicamentelor. Această publicitate nu este analizată în mod corespunzător de către revistă, iar companiile prezintă adeseori susţineri eronate despre medicamente. Poate şi mai tulburător, majoritatea studiilor clinice experimentale raportate în reviste sunt finanţate de banii companiilor de medicamente, iar interesele financiare ale cercetătorilor implicaţi nu sunt pe deplin recunoscute.
În ultimii câţiva ani au fost mediatizate câteva scandaluri din centre medicale mari, care confirmă aceste acuzaţii. Într-unul dintre cazuri integritatea unui cercetător a fost denigrată pe multe căi, atât de o companie de medicamente cât şi de administraţia universităţii lui, după ce aceasta a descoperit că un medicament care se afla în studiu avea puternice efecte secundare şi era lipsit de eficacitate. Într-un alt caz, un om de ştiinta, după ce a vorbit despre posibilele efecte secundare ale antidepresivelor, a pierdut o ocazie de a primi un post la Universitatea din Toronto. Exemplele curg continuu.
Dr. Marcia Angell, fost editor la New England Journal of Medicine, a scris un editorial dur intitulat „Este Medicina Academică de vânzare?”
Legăturile dintre cercetătorii clinici şi industria farmaceutică includ nu doar alocațiile acordate, dar şi o mulţime de alte aranjamente financiare. Cercetătorii slujesc drept consultant la companii ale căror produse le studiază, se alătură unor comitete de consiliere şi birourilor purtătorilor de cuvânt, se amestecă în aranjamentele legate de patentare şi drepturi de autor, sunt de acord să fie trecuţi ca autori ai unor articole scrise de alţii, din cadrul companiilor interesate, promovează medicamente şi dispozitive medicale la simpozioane sponsorizate de companii şi permit să le fie făcute cadouri scumpe şi excursii în locuri de lux. Mulţi beneficiază de asemenea, de dividende de la diverse companii.
Dr. Angell continuă şi spune că aceste asocieri pe motive financiare ,,influenţează adesea în mod semnificativ cercetarea, atât prin modul de lucru care se face cât şi felul în care se raportează.”
Chiar şi mai periculos decât ameninţarea unor descoperiri frauduloase este faptul că singurul tip de cercetare care este finanţat şi recunoscut este studiul medicamentelor. Cercetări cu privire la cauzele bolilor şi intervenţii nemedicamentoase pur şi simplu nu se fac în centrele de formare medicală. De exemplu, cercetătorii academici se pot implica cu ardoare în a descoperi o pilulă care să trateze simptomele obezitătii, dar nu şi-ar consacra nici un pic de timp sau bani pentru a învăţa pe oameni cum să trăiască o viaţă mai sănătoasă.»
Am dorit să prezint informaţiile sub forma unui citat pentru a nu se crede că este doar opinia mea. Aş dori ca această carte, ca şi multe altele să fie citită şi de cei ce decid soarta sănătăţii poporului român. Poate aşa ar înţelege că nici nu mai contează „nivelul material” ci doar cel uman.
Este poate momentul să se gândească la sănătatea familiei lor şi a prietenilor, pentru că aşa vor înţelege că până acum NICI UN MEDICAMENT DE SINTEZĂ nu a vindecat pe nimeni.
România, prin amplasarea geografică şi darul naturii, are condiţii de excepţie pentru A TRATA ŞI PREVENI NATURAL multe din bolile pe care poporul român le are (şi care este printre cele mai bolnave popoare din Europa şi nu numai).
Nu procentul din PIB trebuie mărit pentru sănătate ci procentul de voinţă a celor care conduc şi sprijină industria de valorificare a naturii.
În editorialul următor am să spun cum şi ce putem face pentru sănătatea poporului român, dar va fi greu; şi necesită voinţă... împotriva banilor...
Dipl. Ing. chim.
ŞTEFAN MANEA
Director General HOFIGAL
No comments:
Post a Comment