"El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii, Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dã suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii!" Rugaciunea unui dac- Mihai Eminescu
Thursday, 24 February 2011
De Dragobete , cu drag tuturor!
Dar tu ai învãţat?
M-ai învãţat sã iubesc
Ninsorile şi corbii
Sã iubesc ura şi destinul
Cu aceeasi unitate de mãsurã
M-ai învãţat sã trãiesc
dezbrãcatã de hainele de duminica
sã iubesc goalã puşcã
arzând pe rugul cetãţii
M-ai învãţat sã iubesc
iubire fãrã de hotar şi
fãrã de habarul strãlucirii
ce se întoarce tot mai des în noi
M-ai învãţat sã iubesc intoleranţa
Şi puritatae cu aceeaşi inocenţã
Sã le topesc sub zâmbetul zãpezilor
Pânã când izvoare din stâncã vor zvâcni
M-ai învãţat sã iubesc întâmplarea
Şi aerul dintre cuvinte pânã când
Rãsãritul va scãlda cu luminã
Fiecare fereastrã şi fiecare zâmbet
M-ai învãţat sã ţes aducerile aminte
Şi sã le torc punţi peste
Apele repezi dintre inimi
Şi dintre uitãrile destinului
Mi-ai învãţat dorul sã colinde
printre casele înrobite de secunda de fiere
sã lase cetina sã zboare spiralã peste cer
cu ochii copiilor rãsãrind zâmbetele bunicilor.
M-ai învãţat sã picur dragoste
Paşilor desculţi printre morminte
M-ai învãţat sã iubesc istoria
Respirând între douã inchiziţii
M-ai invãţat parfumul florilor
Muzica sferelor iar zambetul stelelor
Sã-mi fie frate şi sorã drumurilor
Întortocheate de destin.
M-ai învãţat sã sãrut tãcerea pe gurã
Pãtimaş, sã o strâng cu aripile îngerilor
Pânã când rãcnetul cuvintelor
Va şuiera printre neputinţe strigând
Pace!
Dar tu ai învãţat?
3 ianuarie 2009
Cardiff
Fragment din volumul Parfumul ingerilor de Ionela Flood Ed Deliana, 2010, Bucuresti
Ilustratie de carte de Ioan Astalus .
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment